1. M-am bucurat când rugăciunea,
Mi-o ascultai nici nu ştiam...
/: Cu ce cuvinte să-ţi dau slavă, (bis 1)
Atât de mult mă bucuram! (bis 1) :/

2. M-am bucurat când suferinţa,
Ce m-apăsa, mi-ai alungat...
/: Cu suflet plin de mulţumire, (bis 1)
Cântam de harul Tău bogat! (bis 1) :/

3. M-am bucurat când de iubire,
Mă-mpărtăşeam necontenit...
/: Cântarea veseliei mele, (bis 1)
Zbura înalt şi fericit! (bis 1) :/

4. M-am bucurat de tinereţe,
De mulţumire şi de-avânt...
/: De prietenie şi mulţime, (bis 1)
Și'n toate Ți-am avut cuvânt! (bis 1) :/

5. Dar bucuria-mpărtăşirii,
În harul nemaicunoscut...
/: Doar ochii strălucind de lacrimi, (bis 1)
O necuprind înalt şi mut! (bis 1) :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 302.
Autor text: Traian Dorz.